incandescente valuri de ploi razleţe
suspine din sfere împrumutate
vibrează la margine de timp
printre amintiri
tăcerea prinde aripi înaintând
spre iluzia vieţii fără de moarte
se agaţă de visul suspendat
deasupra abisului
unde durerea nu are grai
cheamă zeii să spargă lumina
în cioburi de uitare
în nopţile care deşiră umbrele
peste valurile virtuţiei
(credinţă,speranţă şi iubire)
ca într-un refresh aşteptat
inima întinde braţele nevăzute
cu un gest magic respiră
din noaptea paradoxală
aroma de speranţă
lucrul cel mai bun
pentru a ieşi din labirintul
fără capăt.
-->
Comentarii
Multumesc mult Lenus, Emilia, Florin Caprar...mult soare in suflet...
tăcerea prinde aripi înaintând
spre iluzia vieţii fără de moarte
se agaţă de visul suspendat
deasupra abisului
unde durerea nu are grai .............Foarte frumos scris !
Cu bucuria lecturii!
Frumoase versuri!