Refuzul îngerilor

 

L-am mângâiat pe Nicolae Bălcescu

cu timiditate şi cu răutatea omului

ce poate atinge cu greu valoarea materială,

i-am admirat ochiii pătrunzători

ce-mi citea în suflet descântecul nopţilor albe,

faţa avea o parte din frumuseţea lacrimei,

alunecând anevoios printre strugurii brumaţi ai tinereţii,

cealaltă parte, ascunsă în fericirea de ieri, se ofilise,

albise, se zbârciseră printre mulţimea de consoane

toate agitându-se în jurul literei „B”:

Bani, Bine, Bunăstare, Beatitudine.

Nicio vocală nu-mi întindea braţul pentru a atinge

creştetul plin de numere a lui Bălcescu

ascuns printre mormanele de versuri,

printre frunzele ruginii ale rătăcirii tomnatice,

dincolo de asfinţit se uscase

şi ultima încercare de a mi-l face prieten.

Cu mândria unui conducător, mi-a întors spatele,

fulgerându-mi inima, din motive subiective,

a mai făcut doi paşi, braţele i-au devenit aripi

şi o dâră de clorofilă s-a împrăştiat peste gândurile mele răzleţe

 înmugurind durerea de ieri.

Bălcescu, Bani, Bine, Bunăstare, Beatitudine

au devenit bogăţii spirituale

care nu sunt recunoascute nici măcar de îngeri.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->