regret târziu
hai să-ngropăm iubirea-n polen
în primăvara asta barbară,
frânturi de silabe migrează adânc
în gingășia florilor de-afară.
pagode de crini defilează pe-alei,
flacără de cuparoze albastre,
serafice harfe orbite de lună
cântă romanța iubirilor noastre.
mă doare timpul dincolo de tine
cu-acel adio rătăcit în lume
și chipul tău ca florile virgine
ce s-a pierdut în toamnele de brume.
stau izolat pe-o barcă în lagună
în ritual de rugă și poveste
și visurile iar ne împreună
și primăvara iar ne dă de veste.
pădurea-și sună cornul de departe
aud frânturi de bocet triumfal,
ne trec prin minte timpurile moarte
când fiecare zi părea un bal.
te văd dansând mereu în ochiul meu
ca o vestală printre muritori
și rătăcit pe-aici îmi este greu
să te confund mereu cu niște flori.
vineri, 5 aprilie 2013
-->
Comentarii
Minunat poem...Felicitâri!