Remember
De zeci de ani lucrurile evoluează anapoda;
nici legile naturii nu-și mai respectă ciclicitatea.
Bunii noștri creștini au trecut la cele veșnice,
iar tinerii, cu maxime riscuri, au plecat dincolo.
Natura cu dantela croșetată agățată de poală
e pudrată, de sfintele sărbători, de-o caldă promoroacă,
ce-mi răcorește frunea-nfierbântată de gerul
care s-a disipat în casă, pe vatra de lut.
Mama, grijulie, ne scotea la poartă,
să urmărim preotul care, venind cu Crăciunul
să găsească ceștile cu țuica fiartă,
de tata, într-o oală de lut, pe tăciunii din vatră.
(Preotul Marinescu Dumitru – basarabean refugiat –
și țârcomnicul Nicu Tocaciu doar la noi poposeau.)
Noi, frații, repetam rugăciunea în gând, să n-o uităm;
să ne-nchinăm frumos, să pupăm Crăciunul,
după care, puneam hainele, îmbrăcate de sărbători, în cufăr.
apoi, restul zilei, ne ocupam, firesc, de micile noastre lucruri mărunte.
Seara, bucuria de copil, când, la lumina lămpii cu gaz agățată
în cui, lângă soba de cărămindă.
Mama, după ce vâra surcelele
în sobă, punea masa de lemn cu trei picioare,
pe care așeza șoldeții porcului, sarea, usturoiul, mațele curate,
se apuca să facă trandafiri,
în timp ce noi dormeam toți, patru, într-un pat.
La miezul nopții, într-un miros proaspăt de trandafiri țărănești,
mama ne trezea, să mâncăm prospătură, când, deja, tata fiersese țuica de prună ,
iar vinul razachiu de novă era pus la rece după ușa de la intrare.
Somnoroși, ne ardeam cu țuica; mai mult o vărsam pe piept,
dar ne trecea, când rupeam cocoloșul de turtă caldă,
coaptă în spuză, pe vatră și îl înghițeam cu bucata de trandafir crud
fript pe grătar în soba prospăt văruită.
Cucăiam la masă cu turta în mână, până când ne lua mama în brațe
și ne punea în pat, pe salteaua cu paie de ovăsc.
Dormeam, să creștem mari, cum ne păcălea mama.
Așteptam Nașterea Domului.
Remember ?
Ion I. Părăianu 23. 11. 2017
-->
Comentarii