Îşi caută mulţi reperele de unde să se orienteze
în timp ce verifică să fie cât mai îndepărtate unul de celălalt
să fie luminate pe dinafară să nu se vadă întunericul
din spatele ipocriziei kilometrice şi infecţioase ca insolaţia
apoi caută să-şi agaţe sforile strânse ghem din coşul unui suflet sărac
pentru pus la uscat prin labirintul anturajelor pe care le frecventează de obicei
jucându-se cu naivitatea celor care habar n-au ce-nseamnă
căutare de repere sau astfel de sfori invizibile.
Nu le este greu să găsească ce-şi doresc
în mijlocul naivilor ce-ncasează în freză strânsul sforilor
cu toate uscăturile mincinoase şi hidoase
cărora naivii nu le deosebesc culoarea şi substanţa
decât în momentul în care simt ipocrizia şi trădarea
care le mănâncă din naivitate şi transformarea lor
are două opţiuni de renovare a caracterului.
Una ar fi ca firea unui naiv să devină o nouă sămânţă
ce-are nevoie să fie stropită de câteva planuri diabolice
unde răzbunarea se agaţă de sârma ghimpată a urii
pentru a fi dusă la bun sfârşit în noianul de gânduri
ce muşcă adânc din sufletul care şi-a aruncat din bunătatea
ce-a dăruit-o cândva semenilor săi fără nicio reticenţă.
Altă opţiune ar fi ca naivul să-şi pilească bine
tăişul bunătăţii şi să lupte în stânga şi-n dreapta
cu toţi cei care au arat prin sufletul lui în timp
ce lacrimile şi suspinele îi izvorau la vedere sau nu
când răutatea şi indiferenţa îi amputau o parte din suflet
poate aşa le va trece tuturor prin minte să-şi caute
locul de unde şi timpul în care şi-au amputat din conştinţă
că poate vor mai găsi măcar un pic dintr-o treime din ea.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc, Dorina!