Pe cumpăna uitării ajung câteodată
temutele dileme ce parcă mă străpung
cu muzica venită din gama resetată
de vânturi rătăcite la margine de crâng.
Iar de ascult tăcerea apusului de soare,
când la sfârșitul zilei dispare după deal,
în gândurile mele, fără să vreau, apare
o miză retrezită c-un cântec ancestral.
Venită fără veste, în prag de așteptare,
cu note de rezervă, pe portativ descris,
își caută-nlăuntru o muză protectoare
în amintiri furate din cugetul proscris.
Și parcă deodată o muzică cerească
se-ntinde pe văzduhul căzut din infinit,
iar karma neuitării, cu-o voltă nefirească,
se-așază în tăcere pe sufletul-mi cernit.
Resimt nemărginirea din visurile mele
în muzica ce vine pe cunoscutul drum
din partituri găsite de muzele rebele
în versurile scrise într-un poem postum.
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație!