RESIMT NEMĂRGINIREA

Pe cumpăna uitării ajung câteodată

temutele dileme ce parcă mă străpung

cu muzica venită din gama resetată

de vânturi rătăcite la margine de crâng.

 

Iar de ascult tăcerea apusului de soare,

când la sfârșitul zilei dispare după deal,

în gândurile mele, fără să vreau, apare

o miză retrezită c-un cântec ancestral.

 

Venită fără veste, în prag de așteptare,

cu note de rezervă, pe portativ descris,

își caută-nlăuntru o muză protectoare

în amintiri furate din cugetul proscris.

 

Și parcă deodată o muzică cerească

se-ntinde pe văzduhul căzut din infinit,

iar karma neuitării, cu-o voltă nefirească,

se-așază în tăcere pe sufletul-mi cernit.

 

Resimt nemărginirea din visurile mele

în muzica ce vine pe cunoscutul drum

din partituri găsite de muzele rebele

în versurile scrise într-un poem postum.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 14 ore
balsamul de cupru (cybersonet CMXCI) prin Cronopedia
Acum 14 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 15 ore
Nostalgie de sfârşit de vară (sonetul XXX) prin Cronopedia
Acum 15 ore
Mai Mult…
-->