... dor îi era
De atât de aproape îndumnezeirea fântânii
Nu mai ştia ce trece la timp
Gările dormeau neştiute în trenuri
Tăcerea aglomerase peroanele străzile
Nu mai puteai plăti omeneşte
O călătorie în vis
Noaptea ara liniştea pământului acela bogat
Cerul devenea tot mai puternic în stele
Restul se pierde întreg
Gunoierii încarcă cea mai ramas desfrunziri
Cărora
Cine le mai încearcă
Tăriile...

Comentarii
Frumos spus!