Crepuscule curg dinspre vară spre iarnă,
Se-ngână cu lumea lipsită de zei.
Licoare amară în suflet își toarnă,
Frenetici de fel, prosternați și atei.
Reptile ascunse-n ținuta deșartă
A vremii lipsite de vânturi și mori,
Din Eden revin cu perfecta lor artă
Să scrie... rescrie pierdute valori.
Un colaps văzut prin perdele de ceață
Frământă principii dospite-n idei.
Un spirit rebel se trezește la viață
Să spulbere lumea și vrăjile ei.
Orfeu își ornează oglinda cu stele,
Scântei în pleiade apuse demult –
Selena privește absentă la ele,
Inertă când cerul se zbate-n tumult.
Mormântul își țese aripi din cerneală
Și zboară din mine, din sufletul meu.
Poemul desprins din lumina banală
Își caută-n beznă un nou dumnezeu.
Doar Moartea privește cu ochii-i de mamă
La viața ce curge prin lirica mea.
Că este-o zeiță, acum bag de seamă,
Divină, eternă și unică, Ea.
-->
Comentarii
Pare că ne aflăm în fața unui tablou a lui Picasso, pe care ni-l prezintă însuși pictorul. Imaginile se suprapun dinamic, lăsând un culoar de lumină pentru o unică ființă, Ea.
Frumos și interesant poem! Felicitări!
Orfeu își ornează oglinda cu stele,
Scântei în pleiade apuse demult –
Selena privește absentă la ele,
Inertă când cerul se zbate-n tumult.
Splendid poem
Va astept cu bucurie si pe site-ul meu unde altadata poposeati des
Cu admiratie
Admirație.