Vin zânele nopții, din visuri astrale,
să-și lase bagajele-n camere goale,
târziu, către ziuă, când zori-n derivă
adaugă cărți necitite-ntr-o stivă,
iar somnul, venit pe cărări neumblate,
ar vrea să mă vadă plecând din cetate.
Îmi toarnă otravă din nori de cenușă
când ziua grăbită îmi bate la ușă,
iar zânele nopții, déjà dezbrăcate,
aleargă spre scară, cu hainele-n spate
să prindă din urmă o rază de lună,
rămasă o clipă pe vâful de dună,
să plece-mpreună când ziua apare
din zorii veniți să se scalde în mare.
Mâhnit, eu le rog să rămână în casă,
din stiva de cărți să aducă pe masă
doar una mai veche, citită-nainte,
din care luasem mai multe cuvinte,
să am de rezervă de-oi scrie poeme
cu fostele mele iubite boeme,
vestite amante de alții trădate,
găsind, printre vorbe, motive ciudate.
Dar zânele bune, din visul de noapte,
plecate spre ușă, îmi lasă doar șoapte,
pe muchii de verbe de pus în poeme
cu versuri banale, dar rime supreme.
Doar zâna cea mică, rămasă la urmă,
privea peste umăr cum visul se curmă,
dar ziua cea nouă, intrând pe fereastră,
crezând că e floare, a pus-o-ntr-o glastră.
-->
Comentarii
Frumoasă replică la Reveria mea Matinală! Gânduri alese cu prietenie, domnulr Ioan Muntean!
Reverie matinală
#poemabsurd
Soarele, un călător auriu,
Se strecoară printre perdele,
Mângâindu-mi pleoapele obosite
Cu o lumină caldă și blândă.
Păsările, mici soprane ale naturii,
Își încep concertul melodic,
Un cor vibrant care umple camera
Cu o simfonie de bucurie.
Mirosul cafelei, proaspăt preparată,
Plutește în aer ca o ceață aromată,
Un parfum îmbietor care îmi trezește simțurile
Și îmi dă un imbold energic.
Gândurile, ca niște fluturi jucăuși,
Îmi zboară prin minte,
Aducând cu ele vise și speranțe
Pentru ziua care abia a început.
O nouă zi, o pânză albă,
Așteaptă să fie pictată cu experiențe,
Cu emoții și trăiri intense,
Cu bucurii și satisfacții.
Mă ridic din pat, cu o ușoară ezitare,
Dar cu o dorință arzătoare de a descoperi
Ce surprize îmi rezervă această zi,
Această nouă aventură a vieții.
Privesc pe fereastră, la orașul care se trezește,
La mașinile care se grăbesc spre destinații necunoscute,
La oamenii care își urmează rutina zilnică,
Fiecare cu povestea sa unică.
Și eu am propria mea poveste de scris,
O poveste plină de speranțe și vise,
De provocări și obstacole,
De bucurii și tristeți.
Dar astăzi, în această dimineață însorită,
Aleg să mă concentrez pe frumusețea clipei,
Pe lumina caldă a soarelui,
Pe cântecul vesel al păsărilor,
Pe aroma îmbietoare a cafelei.
Astăzi, aleg să fiu optimistă,
Să cred în bine și în posibilitatea de a realiza
Tot ce îmi doresc,
Tot ce îmi propun.
Astăzi, aleg să trăiesc cu intensitate,
Să profit de fiecare moment,
Să fiu prezentă în propria mea viață,
Să fiu fericită.
(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)