Stă timpul doar o clipă-n margine de gând
pe un segment vrăjit al curbei directoare,
desprins dintr-un trecut care-a sosit flămând
să-mbrățișeze-n prag prezentul care moare.
Din margine de vis mă-ntreb nedumerit
de nu cumva s-a rupt, cu clipa ce dispare,
chiar universul sfânt pe care l-am clădit
să te păstrez în gândul meu nemuritoare!...
Dilema timpului mă doare tot mai mult:
- există un revers al clipei trecătoare ?…
Când vin regretele în cuget să le-ascult,
nu clipa ce-a trecut mi le aduce oare ?!
-->
Comentarii
Aurora, mulțumiri alese și gând bun din partea mea!
Mulțumesc cu respect, Dorina Pop!
Răspunsuri greu de-mbrățișat,
Dar am citit și-aplaudat.