În clipele de lungă insomnie,
când ielele se-adună la izvor,
din geana ostenită-a unui nor
curg rimele pe coala de hârtie.
Ca să ajungă-n strofe elevate,
năvală dau la vârful de condei,
dar, năucit de falsele-i idei,
poetul le alungă pe-apucate.
Cu gândurile toate răvășite,
de neuitări ce vin neîntrerupt,
devine pradă unui dor corupt
cu amintiri țesute din ispite.
Dar retrezit de clipa ostenită,
la margine precară de motiv,
aduce rime noi în portativ
pe notele rescrise-ntr-o suită .
O muzică celestă de iubire
se-aude din poemul terminat,
printre diezi, poetul încurcat,
își caută bemolii în neștire.
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, Maria Ciobotariu! Vă trimit cele mai frumoase gânduri ale mele!
Cu aceeași admirație!
Stimată doamnă Dorina Pop, vă mulțumesc pentru lectura versurilor mele și pentru mesajul lăsat!
Admirație.