romanță
au adormit petalele în glastră,
se pierd în frigul nopților albastre,
sub umbra tainică de la fereastră,
s-au veștejit ca dragostele noastre.
zadarnic vreau ca florile să-n vie
și-ncerc să le ating ușor cu mâna,
tu ai plecat deja, casa-i pustie,
ai fost absentă toată săptămâna.
în verdele putred metafora plânge,
e jocul dragostei straniu, amar,
cerul se-nchide și luna se stinge,
se lasă în noapte un gol funerar.
nu știu dacă e visul din altă lume,
ce l-am dorit și astăzi nu-i,
un rol jucat cu alte costume,
care nu mai folosesc nimănui .
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
-->
Comentarii
De mult nu am mai citit o romanță. Mulțumesc pentru prilejul dat. Am poposit cu plăcere.