E larmă în surdină, de Florii,
În inima-mi ce se despiatră,
Te-aștep cu jind, Iisuse, ca să vii
Și în cetatea ce mi-i vatră.
Parcă Îți văd asina ce Te poartă
Și-alaiul ce-Ți zidește temelii –
E larmă în surdină, de Florii,
În inima-mi ce astăzi se despiatră,
Aud cântările în chinovii,
Simt că învie Marea Moartă,
Aclamă vocile cu mii și mii,
Ghicind că Jertfa-Ți le e soartă.
E larmă în surdină, de Florii…
-->
Comentarii
Multumesc, Aurelia AlbAtros! Gandurile mele bune, aflate acum sub spectrul purificator al Saptamanii Mari!
Multumesc pentru adaosul imagistic, Mihaela!
...Ce bine că... suntem! (Dvs. aduceți mai mult folos - întru frumos - decât mine.)
Sărut mâna pentru generozitate!
Cât de frumos!
Ca o bijuterie de purtat în suflet în ziua de Florii.
Ce bine că sunteţi, domnule Parlea!