Rondel existențial
Destinu’-n piatră îl răvășesc
Mușc fierul, blând, din armătură,
Apoi cu putere răscolesc
A vieții gri firimitură.
Of, cât mi-aș dori să reușesc...
Oftez precum o geamandură!
Destinu’-n piatră îl răvășesc
Mușc fierul, blând, din armătură.
De ziua mea, azi, cum e firesc,
Poate-am călcat „pe arătură”
Însă vieții îi mulțumesc
Că n-am băut (încă) cianură.
Destinu’-n piatră îl răvășesc...
-->
Comentarii