Clipa-i eternitate divizată la infinit
Ce ne-mbarcă și debarcă inevitabil,
Pe care viitorul o apasă repetabil,
Prefăcând-o-n amintire, negreșit,
Pe care, neobosit,-o trăim irepetabil
Și-n care, totul este sau pare definit;
Clipa-i eternitate divizată la infinit;
Ce ne-mbarcă și debarcă inevitabil.
Totul în astă sălășluire-i delimitabil:
Trecut sau viitor – abstract convenit –
De care poți fi prevenit sau ademenit;
Singurul lucru cert este clipa, indubitabil.
Clipa-i eternitate divizată la infinit
Ce ne-mbarcă și debarcă inevitabil.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O4 noiembrie)

Comentarii
Mulțumesc, AURELIA și DORINA,pentru popas și materializarea gândurilor!
O duminică împlinită!
Mulțumesc, FLORENTINA!
O seară împlinită!