Când lacrimile cerului își pornesc avântul,
Grațios curgând ca dintr-o cișmea cu șipot,
Convenite ploaie, unesc cerul cu pământul
Și fac să danseze rădăcinile pe-al tobei ropot.
Își primenește oceanul de verde veșmântul,
Ne-ncântă cu-al talazurilor policrome șopot...
Când lacrimile cerului își pornesc avântul,
Grațios curgând ca dintr-o cișmea cu șipot.
Amintirilor copliăriei le fac recensământul
Când ploaia spală gândul frânt de-al vieții tropot;
Și vreau să cred c-am primit consimțământul
Să m-adăpostesc sub binecuvântatu-i clopot.
Când lacrimile cerului își pornesc avântul,
Grațios curgând ca dintr-o cișmea cu șipot...
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 29 octombrie)
-->
Comentarii