Eminescu este un astru ţâşnit din adâncurile cerurilor din Răsărit. Ca şi «Luceafărul» său, şi lumina lui a străbătut, înainte să ajungă până la noi, o cale lungă."
Rosa del Conte
Rosa del Conte, simbol al culturii române în Italia, a murit la vârsta de 104 ani.
Critic şi istoric literar, Rosa del Conte a fost o reputată profesoară italiană, membră de onoare a Academiei Române din anul 1994.
A ţinut cursuri la Universitatea "La Sapienza" din Roma şi la Universitatea din Bucureşti, informează adnkronos.com.
Rosa del Conte este considerată ca fiind unul dintre cei mai importanţi eminescologi străini, autoare a unor studii ce privesc opera lui Mihai Eminescu, între care cel mai important este "Eminescu sau despre Absolut" ("Mihai Eminescu o dellâ Assoluto", Modena, STEM, 1961), studiu apărut în România în traducerea lui Marian Papahagi. După retragerea din activitatea de profesor universitar, Rosa del Conte s-a ocupat tot mai mult de traducerile din lirica lui Mihai Eminescu, alcătuind astfel o amplă antologie italiană, informează Mediafax. Rosa del Conte l-a recomandat, în 1956, pe Lucian Blaga pentru Premiul Nobel pentru literatură.
Partidul Comunist a trimis doi emisari în Suedia pentru a împiedica acordarea prestigiosului premiu.
Prin stingerea din viaţă a acestei mari doamne a criticii literare, Academia Română pierde nu numai un specialist de mare valoare, un om cu alese calităţi morale şi intelectuale, dar şi un prieten sincer al României.
În Mihai Eminescu o dell'Assoluto (1963), „cea mai vastă monografie închinată, într-o limbă străină, lui Eminescu" (Mircea Eliade), analizează întreaga operă a poetului, evidenţiind temele liricii eminesciene, de la problema socială din Împărat şi proletar, viziunile cosmogonice din Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I sau Luceafărul, până la modul cum este reflectat Iisus Hristos în opera poetului. Ultimele şase capitole ale monografiei examinează întruchipările timpului în poezia eminesciană: timpul demiurg, timpul biruit de poezie, sentimentul duratei şi ambivalenţei timpului, evaziunea din timp.
Dense sunt şi capitolele Eminescu şi tradiţia; substratul autohton al culturii sale şi Reflexe ale tradiţiei în câteva figuri ale limbajului eminescian. Autoarea demonstrează, pentru prima dată în critica europeană care s-a aplecat asupra operei poetului, universalitatea poeziei acestuia, unicitatea ei în contextul romantismului european.
În Italia, Rosa del Conte a ţinut cursuri şi conferinţe despre folcloristica şi cultura veche românească, precum şi despre poeţi ca Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski şi George Coşbuc. A tradus din operele marilor poeţi români Lucian Blaga, Tudor Arghezi şi Vasile Voiculescu, oferind publicului italian ediţii însoţite de studii şi prezentări critice.
A scris mai multe articole despre literatura română în diverse enciclopedii şi dicţionare de autori.
In octombrie 1964, în Italia, marea eminescologă Rosa Del Conte, împreună cu preşedintele Academiei dei Lincei, Angelo Monteverdi, au organizat la Veneţia un colocviu în cinstea lui Eminescu. S-au strâns atunci, la un loc, românii de acasă şi românii din diaspora. La sfârşit, în seara închiderii, Angelo Monteverdi şi Rosa Del Conte au prezentat o propunere de Premiu Nobel pentru Arghezi.
A tradus în limba română din Elio Vittorini, Salvatore Quasimodo, Eugenio Montale şi a tipărit în România cursurile universitare despre poezia Dulcelui Stil Nou sau despre Dante Alighieri
Sursa: diferite site-uri de pe internet
http://www.crispedia.ro/Rosa_Del_Conte
http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/a-murit-rosa-del-conte-233711.html
http://waldorf-educatie.ro/confesiunile-unui-mare-om-de-cultura-3/
-->
Comentarii
Felicitări! Pentru această postare
O persoana deosebita, mai sensibila decat multi romani. Deplangem cu totii pierderea ei, si-i recunoastem valoarea!