de Gavriil Stiharul
Rosteşte Speranţă când luna e nouă
şi fir de păianjen în tremor sfinţit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând aţipit.
Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roade
şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.
Rosteşte Speranaţă când frânt este zborul
şi vezi cum se zbate pleoapa spre zare,
rosteşte Speranţă şi-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.
Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpână
şi vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoţând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.
Rosteste Speranţă pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse,
rosteşte Speranţă şi priveşte atent
sărutul răzvrătit pe buzele stinse.
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând aţipit.
Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roade
şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.
Rosteşte Speranaţă când frânt este zborul
şi vezi cum se zbate pleoapa spre zare,
rosteşte Speranţă şi-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.
Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpână
şi vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoţând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.
Rosteste Speranţă pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse,
rosteşte Speranţă şi priveşte atent
sărutul răzvrătit pe buzele stinse.
More PowerPoint presentations from Gavriil Stiharul
-->
Comentarii
Am lecturat cu plăcere aceste versuri minunate
Nu pot să rostesc dar aştept o Speranţă
Când luna răsare pe-un cer adormit
Şi-mi pun întrebări, dau răspunsuri în stanţă
Fiindcă n-accept că va fi un sfârşit.