Rotiri
Ne mirăm în cuvinte, pe un țărm lângă o mare
rostogolindu-ne valuri sau vârtejuri de unde
răsturnați într-o vreme, sub stele uitare
perfecți călători, veniți de niciunde.
Suntem gânduri sosite din trăiri de oceane
ascunse-ndărătul rotundei rostiri
furtuni dintr-un vis, cu vis turbioane
în prag ca părinți, cu bătrâni amintiri.
Te iubesc ca iubire, nu-n vorbiri lepădate
înecat poate-n râul de lavă încinsă
pe buze bântuite doar de vorbe curate,
ți-a rămas un cuvânt, dintr-o toamnă aprinsă.
Vreau s-aud ast' cuvânt de tine rostit
îmbrăcat într-o haină, de dor, ideală
ca un zâmbet al tău, ce-i nestins infinit,
într-o lume cu noi, ce-i atât de banală.
-->
Comentarii