De-aş mai putea să regăsesc toţi anii mei,
Pe aripi de iubire te-aş duce către soare,
În vis aş rătăci un drum cu flori de tei,
Apoi aş da iubirea ţărmului de mare.
Pe buze, sărutul meu ţi-ar scrie versuri
Şi o poveste dulce, ascunsă de un vis,
Vieţilor noastre i-ar creea noi sensuri...
În şoapta inimii ţi-ar înflori un paradis.
Atât de rugători sunt ochii tăi de zână,
Nuferii albi sclipesc pe lacul din privire!
Dorului tău i-am aşezat o stea pe mână,
Iar el a luminat speranţe de iubire.
Adolescentă, inima mea bate-n noapte,
De la fereastra gândului te chem mereu,
Vrăjit de nurii tăi, ca două mere coapte,
Lângă a ta iubire mă-ntorc ca Odisseu.
Plâng florile nemuritoare în furtună,
Fulgerele mă trezesc din visul minunat...
Stropi reci de ploaie pe fruntea mea s-adună
Şi zorii îmi şoptesc, că iarăşi am visat.
Strâng amintirile cu fire de uitare
Când plopii alintaţi de vânt, foşnesc,
Tu ştii, iubirea ta n-a fost o întâmplare...
Prin roua timpului eu încă te iubesc!
Daniel Luca 15 06 2015
-->
Comentarii
Va mulțumesc tuturor pentru aprecieri și prețuire! Va doresc din inima un An Nou cu bucurii și realizări.
Nostalgiile intotdeana atind sufletele supuse timpului.
Foarte frumos!
Admiraţie pentru versul tău...
Am citit si recitit aceasta poezie cu multa placere. Imagini poetice care incanta, mesaj sensibil cu iz nostalgic, atinge coardele sufletului. Felicitari! Mi-am permis sa raspund cu cateva versuri in acelasi registru, cand amintirile toate ne par mai frumoase.
"Dacă aş mai fi eu cea de ieri m-aş întoarce
Să împart cu tine nopţile pârguite
De plăceri, până ce ziua firul îşi toarce
Tras din coama dimineţilor albite"