Atâta fericire încât mă doare, DUMNEZEUL meu
Tu – care-mi dăruieşti miracol după miracol
de ce nu inventezi un strigăt suprem
pe care să-l fac auzit până dincolo de ceruri
până în sufletul tuturor vieţilor
în Împărăţia Ta şi-n veşnicie?
astfel Ţi-aş mulţumi, DOAMNE
pentru că in faţa mea Tu aşterni minuni
precum petalele în noaptea nunţii
pentru că sufletul mi-e atât de binecuvântat
încât nici măcar poezia nu-mi mai e de-ajuns
cheamă, DOAMNE, ursitoarele si roagă-le
să-mi dea braţe ca ale lui Păsări-Lăţi-Lungilă
să-mbrăţişez lumea asta de o mie de ori
iar Tu dă-mi harul rugăciunii
să mă pot ruga cu suflet si sânge:
“binecuvântează, DOAMNE, inima planetei
binecuvântează gândurile semenilor mei
pământul, apele, zborul păsărilor
şi toată frumuseţea pe care Tu ne-ai lăsat-o.”
priveşte-mă din înaltul Tău, DOAMNE
în cafeneaua asta colorată
de peste mări şi ţări
cum mă cufund în fericirea şi libertatea mea
ca şi când aş fi o peniţă înmuiată în nectar
şi cu mine s-ar scrie istoria lumii.
MI-AM ÎNTÂLNIT ÎNCĂ UN VIS
MI S-A ÎNTORS COPILĂRIA, DOAMNE
24.01.2010
Munchen
-->
Comentarii