De atâtea zile, cerul apă varsă,
Că-mi putrezesc cuvintele în file
Şi ruga mea-i într-o mănăstire arsă
Cu flăcarile aprinse în feştile.
O Doamne, vino iarăşi printre oameni!
Au uitat devreme, cu toţii să se roage,
Blagosloveşte sămânţa pe care-o sameni
Cu notele iubirii tale-n cataloage
Şi ocroteşte-ne planeta verde-n pace,
Aşa cum a rămas de la natură, pură,
Când sâmburele plantei se desface
Şi-n animal se simte o făptură.
Minunea lumii se va naşte pururi
Precum ai zămislit-o din pământ,
Aşa cum Domnul înviat e-n ceruri
În fiecare cuget, suflet şi-n cuvânt.
-->
Comentarii