Rugă nemărginirii
Gabriela Mimi Boroianu
02.04.2018
Adună-mi iarna-n pumni, nemărginire
Și o sfarămă în pulbere de vis
O suflă peste lume cu uimire
Și ninge alb, din flori, un paradis!
De-s speriată, în margine de timp,
Și plâng în pumni cu mugurii adormiți
Dă-mi primăvara, întâiul anotimp,
Al celor ce renasc și sunt iubiți!
Din bucuria soarelui să-mi scuturi
Un rod, în fiecare înflorire.
Și pași ușori, precum un zbor de fluturi
Să-mi dai prin viață, tu, nemărginire!
Iar când o veni timpul bunului rămas
Să mă transformi în verde fir de vânt,
Din iarna rece să mă scoți la pas
În primăvara blândă din cuvânt!
-->
Comentarii
Mulțumesc și eu pentru lectură și apreciere, Aurelia!
Mulțumesc frumos, Mihaela!
Mi-a plăcut mult.