Rugul pe care ard

În fiecare clipă ard pe-un rug
și nu mă mistui.
Vântul îi poartă flacăra
când spre pisc, când spre mare.
Trăirea îmi fierbe și gândul îmi urlă.
În acele momente mă aseamăn cu lupul
de la care am învățat
că urlatul la lună aduce a taină.
Noaptea se furișează pe lângă mine
și mă lasă să-mi perpelesc visul...
Ziua mi-l deslușesc doar pe jumătate.
Am văzut cu ochii minții
cum mi s-a clădit rugul,
cum am fost legată de stâlp
și cum a izbucnit vâlvătaia.
Viața a stat în așteptare
și mi-a pâlpâit în oase și-n carne
la primul meu scâncet.
În fiecare clipă ard pe-un rug,
nu mă mistui
așteptând să mi se țeasă pânza sufletului
din firul Ariadnei.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Draga Corneliu Neagu, multumesc pentru popasul facut printre versurile mele! Te mai astept!

  • Draga Lenus Lungu, multumesc pentru apreciere si comentariu!

  • Un poem frumos curgător despre condiția umană, metaforic rugul pe ardem în fiecare clipă a vieții încercând să ieșim din labirintul lui Dedal urmând miraculosul fir al Ariadnei. Cine știe? - poate la capătul său poeta va fi întâmpinată de zeul Dionisos care-i va face din viață o sărbătoare fără de sfârșit...Like însoțit de felicitări!

  • Minunate versuri...Felicitări!

    3660503055?profile=RESIZE_710x

  • Draga CIOBOTARIU MARIA, multumesc pentru trecere!

  • Draga Nicoleta Mija , multumesc pentru popasul facut!

  • Draga Nicoleta Mija , multumesc pentru popasul facut!

  • Draga CIOBOTARIU MARIA, multumesc pentru trecere!

  • Draga Ioan Muntean, multumesc pentru popas, comentarii si selectionare!

  • 991y85l6vef6x95zg.jpg?size_id=3

Acest răspuns a fost șters.
-->