Întotdeauna mi-a plăcut iarna. Stăteam afară înfofolită bine de bunica, priveam cerul și alergam printre fulgi. Îmi mângâiau obrajii roșii, ochii străluceau de fericire. Eram un copil care se bucura de frumusețea anotimpurilor, uitam de nasul înfundat, de durerile din gât, de nasul înghețat al iernii.
Privesc pe geam și nu-mi vine să cred. Fulgii dansează printre crengile înmugurite. Dar nu știu ce se întâmplă anul acesta... Am crezut că iarna a plecat departe la Polul Nord, acolo unde domnește printre vânturile înghețate.
Oamenii grăbiți merg înfrigutați printre fulgii mari. Aș vrea să le spun la toți..."Mi-e dor de primăvară!" De verdele grădinii, de roua dimineților luminoase pline de culoare. Mi-e dor de mugurii de lumină care-mi colorează fața și-mi încarcă sufletul de multă bucurie. Aștept printre micii ghiocei înfrigurați să înflorească bujorii, lalele, cireșii... Vreau să ascund mai bine soarele într-un buzunar, să-l păstrez pentru zilele când este frig.
Nu am nici o tragere de inimă, merg printre fulgii mari, este frig, merg ...iarna este totuși frumoasă. Zile mai scurte, nopți lungi, aștept primăvara. Mă cufund în liniștea tăcerii fulgilor care rup haina primăverii. Pe patul iernii primăvara a înflorit ghoceii și a topit câteva zile urmele altei ierni. Azi mai mult ca altă dată m-a cuprins mai tare dorul de o primăvară, de miros de iarbă verde, de albastrul senin, de o rază de soare. Timpul se scurge agale, primăvara vine, printre fulgii iernii pregătește simfonia primăverii. Mă ascund deseori printre gândurile colorate ale notimpurile vieții mele. Vântul respiră obosit de acestă iarnă care nu mai vrea să plece.
Merg liniștită, atinsă de acestă ninsoare, am în buzunar ascunsă o rază de soare și-n suflet multă culoare. Cât de lungă este acestă iarnă, mi-e dor de muzica frunzelor, este frig în martie. Pașii anotimpurilor calcă prin sufletele noastre spre o altă primăvară printre zâmbetele mușcatelor de la fereastră. Ninsoarea iernii mi-a lăsat în suflet un caiet cu multe pagini scrise în ziele reci, cenușii. Poate un fulg a rămas în mintea mea, dar în suflet a venit primăvara.
Îmi place și iarna, anotimpul așteptării, un anotimp în care amintirile călătoresc noapte de noapte printre alte anotimpuri. Azi mai mult ca altă dată îmi este foarte dor de primăvară. Închid caietul iernii, privesc fulgii într-o dimineață de martie, simt frigul care-mi dă târcoale. Deschid o cutie, așez frumos căciula și fularul omului de zăpadă, le păstrez pentru altă iarnă. Zile mai lungi, nopți mai scurte, un alt caiet, alte gânduri se desprind printre câteva raze de soare.
18.03.2017
Comentarii
Multumesc AureliaAlbAtros!