Luminiţei
Aş dor să-ţi deschid sufletul
cu o cheie-cuvânt
să-ţi întoarc fiecare clipă
în inima ta obosită.
Speriată de sunetul gândurilor,
să întrebi mirosul
ce ar putea însemna viaţa,
ivită-n întuneric,
şi apoi să-i adaogi lumină
puţin câte puţin
pe o gradaţie a timpului
în care suntem
peregrini.
Când o să-i auzi ecoul
lovindu-te în simţuri
ca o pasăre cu ciocul în geam
înlăuntrul tău vor încolţi bulbii
unei iubiri de mărgăritar
pe care nu o înţelegi.
Esti atât de aprinsă
aştepti mai multe cuvinte
picurate-n auz
şi zbuciumul emigrării
în camera de vise
readuce tinereţea ascunsă-n uitare
-->
Comentarii