Să-ţi plâng ...
Să-ţi plâng pe frunte şiruri,
de frunze-n toi furtunii,
când îmi hrăneşti cu seva
pământul şi înaltul,
să-ţi fiu lăstar iubire, nu lanţuri
prinse-n doruri,
sub zgomot de iubire ...
tăcerea mea, păcatul.
Să-ţi fiu lumina sfântă,
sau zâmbetul pe buze,
cu frunzele căzute,
în taina de păcat,
răgazul tău de viaţă,
sau slobodă stihie,
un vis visat mereu ...
rămas nevătămat!
Prin versuri să-mi plătesc,
mereu, o neuitare,
un univers cu tine
ce în taină mă inundă,
un vis ce-i nebunesc, acum
la înnoptare,
când ne iubim la poli,
iubito într-o secundă !
-->
Comentarii