oare să-ți spun și azi că ești viciul meu
și insistentul nopților de umblat
pe după lună
nu-mi pot scutura pleoapele de nesomn
nu mai pot arunca cu mii de ocări
în bufnița fantezistă
plină ochi de previziuni sumbre
ce-as mai vrea-o sinucisă
cu belladona într-o zi de sâmbătă seara
când nimeni nu va fi lângă copacul casă
și duminica până la prânz
să stea uitată fără vreo resuscitare
ce dospitură de năzuinţi
ce inundații cu tristeți
ce mutilări de anotimp
ce răzbunare sufocantă
oare să-ți spun și-n noaptea asta
că în haotica-ţi umblare
mă tot agăți de câte-un colț de cer
condimentându-mă cu refrene noi
din cântece inexistente
și crezi că eu te cred nebun
cu ochi de căprioară
și-nfierbântat ca vara estropiată
de petale trandafirii scăldate-n
ceașca mea cu ceai de mentă
auzi-mi vorba
că nu-i nimic în dorul lelii
-->
Comentarii
Încerc, fără promisiuni.
... ce ziceţi, încercaţi ceva la mini-concursurile noastre?
MINICONCURS SONETE
O CARTE ÎNTR-O FILĂ
Noi vă aşteptăm cu drag, timpul nu e pierdut, deocamdată termenul este 20 august... urmăriţine şi poate avem parte de surprize din partea organizatorilor!
Mulţumiri, doamna Daniela Vîlceanu!
Frumos!
Felicitări!