Să mă ierţi
Cândva când toate vor fi uitate, să mă ierţi
iubito, de prea multă iubire,
de zâmbetul inimii fericite, de timpul
care-şi creşte în aripi rădăcina !
Să mă ierţi de visul toamnei,
care tropotea cu norii, sub o frunză
ca rod al tău din vară
şi eu să rămân ramuri, sau
împlinirea ta de dor,
izvorul !
Opreşte nisipul care curge
şi din rumoare vânt, tu fă deşertul lumii,
când alte lumi se destramă,
că eu să mă urc la ceruri,
peste ziduri !
Mi-e teamă să nu te pierd
şi de aceea te rog, iartă-mă
de prea multă iubire
şi dă-mi voie să îţi fiu copac,
frunza mea,
ca să nu te strivesc cu privirea !
Lasă -mă să îţi fiu nesfârşire,
în fericirea de a fi margini,
sub verticala frumuseţii tale,
care îmi taie respiraţia !
Adună-mă lumină,vara mea
şi eu îţi promit că voi înflori
petale de senin,
sub stresina de cer năvalnic !
-->
Comentarii