Azi mi s-a înecat corabia cu motor,
Pe marea albastră totul e costisitor,
Deși vreau să-mi înec amarul și lacrimile toate,
Nu vreau s-ajung undeva-n singurătate.
Vreau s-arunc acele momente că nu am loc de ele,
Ce atârnă ca un plumb în gândurile mele.
Să scot din suflet tot ce am ascuns,
Iar chipul morții din vis să fie de nepatruns
Și să mă scufund apoi sub mare,
Căutând comoara vieții și chiar o licoare.
Domnul îmi va da putere peste măsura mea,
Să duc urâciunea din calea mea cea grea.
O vorbă mai vreau și chiar un cuvânt,
Să se stingă viața amară de pe acest pământ,
S-aducă pentru toți bunăstare sub soare,
Că toți am clădit aici cu trudă și sudoare.
S-avem speranță din ape armonioase,
Să urcăm munții din zări luminoase,
Iar noi vom aștepta pe mare să vină,
Mai multe corăbii cu bogății și lumină.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumoase versuri !
Poate fi un poem bun, dacă înlăturați balastul...
Mai trebuie lucrat la ritm... afurisitele acestea de silabe!...
Dar asta e prozodia clasică, n-avem ce face!
Cert este că: are miez!
V-aș sugera să încercați versul liber!
Îmi pare a fi benefic pentru domnia voastră!
Dacă viaţa amară s-ar stinge complet, am maai putea şti gustul dulce al ei? Mi-a plăcut Eugenia poemul tău (poate la prozodie, versificaţie mai trebuie un pic lucrat, dar mesajul e superb: chiar am să ataşez nişte videoclipuri...
