tai întuneric din noapte
zdrenţe din gânduri
cusute pe dos
le întorc pe toate
şi caut lumina din rază
prin ceaţă ascunsă
demult
n-am mai râs
pe obraji
zâmbeşte doar plânsul
râde prin ochi
şi urma-n roşeaţă uitată
pleoapa-nţepată zvâcneşte
muşcă din ea ace-nfipte
ţipete-n carne ţâşnesc
din timpane surde
gânduri strânse zbârcit
prin şanţuri rămase
scâncesc fără putere
a plâns
supărate pe mine
rătăcesc aiurea şi dispar
acum
vreau să râd
maria
10.01.2012
-->
Comentarii
dragi imi sunteti !
Melancolica si putin, trista? Versuri pline de sentimente si iubire. Cu drag
si caut lumina din raza
prin ceata ascunsa
demult
n-am mai ras.
Felicitari!, Maria.