Îți sunt tăcerea nopților rămase azi pustii,
Ce-ngheaţă în simțire, miile de gânduri,
Îți sunt o frunză ruginită-n toamnele târzii,
Foșnind a-nsigurare, îngroașă alte rânduri.
Îți sunt culoarea smulsă din armonii de zori,
Ce-mprăştie lumina şi pacea printre flori,
Născută pe tărâmul arid de așteptare,
Cum fluturii așteaptă-n câmp, câte o floare.
Îți sunt cuvântul dor, lăsat pe o hârtie
Uitată pe un raft, a timpului dovadă,
Așteaptă să fie spulberată şi să cadă
Ca fulgul când, pământul doreşte, să îl vadă.
Sunt vâsla care simte a valului alb zid,
Ce nu vrea să răzbesc, m-arunca iar în vid.
Chiar, dacă, aud al mării urlet înfundat,
Voi cuceri apusul, cu suflet împăcat.
Rămân lumina stinsă din peștera din noi,
Cum pomii rămân toamna, fără podoabe, goi
Şi trec prin filtrul sorţii, dar în tunel închis
C-o inimă în flăcări, ce arde-n cerc prescris.
Voi săruta pământul, firul ierbii crude,
Implorând, azi zeii, cei, ce m-or aude,
Toţi îngerii să-mi cânte în copacul vieții
Ningă cu lumină, acum, în poala sorţii.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii