Sărbători laice

[Anca Tanase]

Sărbători laice

Astăzi e sărbătoarea pământului,
mâine, a apei…
poimâine,
mai găsim noi ceva,
fără legătură cu oasele acelea străvechi,
mirosind a tămâie şi smirnă.

Disciplinaţi, importanţi şi patrioţi,
stingem lumina la ora stabilită,
bem apă
cum bunicii beau cândva agheasmă,
mâncăm o bucată de pâine
fără cruce
şi ne bucurăm de sărbătoare!.

E atâta linişte când nu mai tună nimeni : “Vreau să Te văd!”,
când urletul, cutremurul fiinţei
se adânceşte-n piatră ca în vată…

Ne-am făcut datoria!

Liniştiţi şi cuminţi, ne întoarcem
la pădurile absente de ieri, de alaltăieri, de dinaintea naşterii noastre
topoarele freamătă…
mai sunt câţiva pomi undeva,
“Şo” pe ei!

Adevărata sărbătoare a materiei e fluierul sculptat într-o tibie,
sunetul ondulat şi prelung pe care dealurile
se urcă la cer,
încărcate de laptele turmelor

Adevarata sărbătoare a materiei
e mama purtătoare de prunc la icoană,
piatra şlefuită de genunchii bătrânilor habotnici,
gura care sărută cu sfială
o floare sau un zid de mânăstire

Adevarata sărbătoare
e mormântul,
athanorul tainic în care se pregăteşte hrana pământului
şi aurul cerului!.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]