Urcam încet pe munte, era rai,
Ploua pe noi cu raze printre brazi,
Tu alergai 'nainte, țopăiai,
Se-oprise timpu-n loc. Era doar azi!
Mergeam agale-n urmă și priveam.
Erai prințesa visurilor mele
Și nu știai ce tare te iubeam!
Îmi eclipsai și soare, lună, stele.
Te-aș fi ascuns în sân, să fii a mea,
Căt te iubesc să-ți spun nu îndrăzneam:
Ce simți nu știu și să te pierd n-aș vrea!
Cât mă iubeai și tu! Dar nu știam...
Am stat pe-un lemn mai mic, nu prea-ncăpeam.
Era să cazi, te-am prins de mijlocel,
Nu știu cum s-antâmplat... Ne sărutam!
Și soarele ne săruta și el...
-->
Comentarii
M-a emoționat comentariul tău Elena, mulțumesc!
Admir și eu exact aceleași lucruri în scrierile tale!
Cu drag...
Emoționantă descriere, frumoasă idilă... așternută-n versuri! Felicitări!! Numai un om sensibil poate transmite emoții...
Cu mare drag,
E frumoasă poza, iar ați demonstrat priceperea dvs. în a potrivi la fiecare text o imagine! Vă mulțumesc!
Mulțumesc Agafia Drăgan. Cu aceeași prețuire...
Lecturat cu multa placere. Pretuire.