Să uiţi

Să uiţi 


Să uiţi iubita mea,în zori cu rânduiala 
din zbor de aripi albe,pe drum necunoscut 
şi naşte-te din nou,ascunde-ţi primeneala, 
în dorul de iubire,din taina de început ! 

Să uiţi de-un adăpost din raze şi sclipiri, 
de timpul ce se-întinde pe-o margine de lume, 
cuprins de-a vieţii vrajă-n vibrantele trăiri, 
lăsându-mi doar un vis,ca altul să-şi asume. 

Să uiţi şi amintiri,cele din veac ciudat, 
să ne rămână visul să limpezească ochii, 
făcând din el credinţa,în vis fără păcat, 
când mâna-mi va lua,amprenta albei rochii. 

Să faci din toamna noastră,potopul ei de stele 
şi doar uitând o clipă,de sfântul ei decor, 
să te cufunzi iubito,în dragostea din ele, 
că ancoră din trestii...nestăvilit fior !

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->