Zgândăriți de-o rază caldă,
dându-și coate sub zăpadă
Ghiocel și Ghiocea
simțind că le vine vremea,
n-au răbdare să mai stea
pe sub plapuma de nea.
El timid, ea în papuci,
amândoi un pic năuci,
se privesc nedumeriți:
- Oare-om fi bineveniți,
sau, sosit-am timpuriu?
Tot privind în jur, sașiu,
spune tânărul: - Nu știu!
Baba Iarnă încă-i ici,
încălțată în opinci,
nu se-ndură să dezbrace
ale ei zeci de cojoace.
- Știi ce zic, măi, Ghiocel,
să chemăm un vânticel.
Tot pe brânci s-o ducă el
scuturând-o încetișor
de zăpada mieilor.
Să se facă luntre punte,
dar s-o ducă-n vârf de munte.
Simt parfum de primăvară.
Simțurile nu mă-nșeală;
noi, să ne vedem de treabă,
nu e timp de stat, e grabă!
Tremurând din clopoței
pe Zefir chemau la ei -
un puiuț de vânt călduț
ce zburda prin cer desculț -
aerul să primenească
în delir tot să-nflorească.
Prin brândușe, viorele,
cald zefir da iama în ele
și prin nori săpând tranșee
le aprinde-n curcubee.
În livezi, prin cer, pe drum
prinde-a-mprăștia parfum,
prin caiși și prin cireși
ca smintitul dă în iureș
să-i grăbească pe cei leneși.
Trează, o salcie pletoasă
ce din fire-i norocoasă,
mai cu moț în lume scoate
mâțișorii ei, de lapte.
Într-o zarvă de cirip
tot văzând că nu e chip
să mai lenevească neam,
îmbrâncindu-se pe ram,
dau să caște somnoroși
gemeni, mugurii pufoși.
Domolindu-se puțin,
zvăpăiatul de zefir,
soarbe-n fugă un suspin
de pe buze de copilă
zăpăcită fără milă
prima oară de-o idilă.
Și cu-o ultimă sforțare
peste fire, peste floare,
vaporosul fir de vânt
varsă soare pe pământ.
Fericiții ghiocei
schimbă zâmbete-ntre ei:
-Bună treabă, surioară!
De-acum, poate să apară,
mult iubita Primăvară!
Veronica Șerban
(foto: sursa internet)
Comentarii
O primăvară frumoasă!
O primăvară minunată îți doresc, dragă Veronica, ca versul tău magic și inocent.