Un strigăt aprig
despleteşte-n grabă
neguri de lumină.
E inutil să fugi
cu gândul eşuat
în furtună
şi-n carnagiu de rugină,
de ceaţă despicat
prin fisura vieţii
ca pe-o toană
cu repaus absolut
şi-n valuri de tăceri
să risipeşti
în zăvorâte şoapte,
idealul pierdut în... ape.
Bibliografie : Ostenind cu îngerii...,
Editura Universitară, 2008
-->
Comentarii