unde strălucirea plină de vise
se reflectă static şi în mişcare,
expun imaginea reală.
aproapele şi departele conservă lumina
până la porţile înalte ale cerului.
Chiar dacă mâinile sunt ramurile noastre
nu au anotimpuri de înfrunzire,
au palme în care se citeşte destinul
lucrează şi mângâie formele de existenţă.
După alungarea întunericului
sufletul are saloane de oglinzi
pe care se plimbă dedublate visele.

Comentarii