Cred în cine nu poţi crede dintr-odată
într-un scamator,
în mâinile lui se spulberă ce-i real
şi revine la loc,
ochii atenţi ai privitorilor de aproape
îl fac să râdă.
Femeile care-l întâmpină sunt nedumerite
nimic nu le distrage atenţia,
sunt păsări de pradă gata de atac
izgonite din cuiburi.
Fiecare îşi probează abilitatea
muşcă din privirile bărbaţilor
apoi îi lasă baltă
şi trec mai departe conciliante.
Cred în nervii loviţi de dispreţul lor
sunt ca funiile
de care atârnă trecutul
şi nu se mai întoarce.
Cu femeile care mă văd aştept întâmplarea.
-->
Comentarii
Felicitări, maestre!
.
Aurora, cu admiraţie