Când nisipuri mişcătoare par a fi nişte câmpii,
doldora de margarete şi de spice-n puf ușor
Eu din traista dimineţii, scot izvoarele de zi
ca să-mi spele de păcate, gândul prăfuit de dor
*
Îmi spusese mie maica: dincolo de rău, e BINE
Negura venit-a valma, tot aşa se duce iar
Floarea inimii se-ntreabă: dacă nu măicuţa, cine?
Să-mi aline din dureri, cu dulceaţă, drag şi har…
*
Cu privirea risipită pe fereastrele din vise
Văd în traista dimineţi, reci izvoarele de zi
Simt un suflet cum șoptește peste mările deschise:
Îngerașul meu romantic, eşti puternică, nu ştii?*
*
E un liliac destoinic, jumătatea mea visată
Cu privirea când senină, când pătrunsă de vâltori
Toate florile din lume, de parfumul lui se-mbată
Iar eu dorm pe pat de frunze îmbătată de spendori
*
Orice clipă ce se naşte poarta aripi de sfială
Ca o piatră prețioasă la grumaz de bidivii
la trăsura soartei frânte pe loitra de-ndoială
Mi-așez traista dimineţi cu brățări trandafirii.
*
Nu există întuneric, doar lumina e plecată
Mai aproape sau departe, orice-ar fi, TU să râmâi
Ţinând inima în palmă, mă ofer femeie-fată
Ca o traistă de lumină pusă vieții căpătâi.
*
Ca un joc la loterie mâinele se pierde-n haos
Ca o ceață fără formă peste liniștea firească
Avem, totuși, la-ndemână viața pusă la adaos
Restului de veşnicie care vrea să ne unească.
Comentarii
Minunat!
Mulțumesc Gerra pentru sfat! În numele luminii tu oferi încredere,
efemerul nu are dimensiuni, doar percepția noastră / uneori deformată / îi alterează finirile... cred
aprecierea mă onorează,
aDa
Să nu uităm sfatul-idee forță din Biblie: Cât sunt în lume sunt Lumina Lumii! Doar conștientizare și acceptare a identității noastre, dincolo de cele ale efemerului! Frumoase versuri!
Cu mare drag!
Mulțumesc frumos!
Superb, felicitări!