,,De printre flori de trandafir îţi scriu acum scrisoare...
Mi-e sufletul imens pustiu... şi tare rău mă doare!
Sunt veseli toţi în jurul meu... şi strigă...şi dansează...
Eu mă cufund în tainic hău...
Dar mă gândesc la chipul tău...
Şi el... mă luminează!
Ai să mă ierţi c-am îndrăznit să-ţi scriu aceste gânduri...
Curaj enorm mi-a trebuit să le transform în rânduri!
Când toţi în juru-mi cânt-acum... şi se distrează... şi glumesc...
M-apuc-aşa un dor nebun...
Pe buze dulci,sărut să pun...
Să ştii cât te iubesc!
Sunt îmbrăcată toată-n alb... cam cum îţi plăcea ţie
În locul rochiei de.... seară... mi-am pus gingaşă ie!
Şi-n părul împletit frumos... ce drag ţi-a fost... se ştie...
Pe care-l atingeai sfios...
Apoi... mi-l mângâiai duios...
Am flori de iasomie!
Nu mai pot sta... deja-i târziu... lipsesc de ceva vreme...
Mă strigă toţi... parcă-s vorbiţi pe nume să mă cheme!
Închei acum acest păcat văzut numai de stele;
Uita-i să-ţi spun... iubite drag...
E noaptea... nunţii mele! ”
-->
Comentarii
Viata in sine este uneori o tristete... precum o bucurie deopotriva! Multumesc de vizita!
Puţin cam tristă....felicitări!