Se-scunde lumina prin anale de ceaţă
zăpada scrâşneşte sub un zâmbet livid,
se strâng primăveri pe sub irişi de gheaţă
şi paşii îţi sună ca o daltă-ntr-un zid.
Te uiţi pe sub chipu-mi urmărind o nălucă
eu tac şi ascult doar tăceri de vinil,
pereţii scobesc pe sub pielea-ţi de nucă
strângându-ţi la piept alinări de copil.
Ce joc prins în oase e amarnica viaţă!
dispari şi apari,azi bătrân,mâine prunc,
nu-i cale să-ntorci veşnicia din ceaţă
scrisoare pe lespezi de uitări care plâng.
Autor Doina Bezea
-->
Comentarii