Anul a trecut, anul a venit.
M-am aflat împlântat pe bancă, banca noastră, în pădure, sub stejarul de deasupra, plin de vâscul din crengi. Singur printre rotocoale albastre, dus pe gânduri, cu amintiri, cu vise îmi plimbam ochii în zarea de jos, în zarea de sus şi nu, nu eram acolo. Dincolo mă prindeam în hora îmbrăţişării cu tine tată, cu Sufletul eram una sau unu, (pre)găteam scanarea de peste timp a codurilor ticluite de vreme, cu dorul. Şi ce dor…
Mă întrebam dacă sunt nebun eu sau el m-a lăsat clipei - o buclă, o bulă de aer să (o) respir Iubirea. Zâmbesc. Aştept.
02.01.2017, ora 14,34’
-->
Comentarii