Mi-e gândul dor şi dorul e în mine.
Străbate viaţa-n amintiri, pe uliţe, pe străzile topite de zăpada dinlăuntru şi e cald afară, lumina se arde-n felinare, păsările se cântă, se zboară, din pământ se strigă florile una pe alta, se pregătesc de nuntirea lor cu primăvara ce bate la uşa iernii să plece când trupul a obosit de aşteptare.
Mai e puţin şi trece, se trec clipele deavalma într-un timp ce nu-i al lor şi cerul respiră din bătăile de aripi ale Sufletului şi mă poartă şi îl port în tot ce e fiinţă şi dincolo...
e albastră zarea.
16.02.2017, ora 13,08’

Comentarii
Joc printre cuvinte!