Am vrut să (mai) scriu o scrisoare, tată, dar, cuvintele s-au împotmolit în drumul lor spre degete. Nu ştiu ce au, de ce nu vor să curgă când le strig.
Tu să nu-ţi faci griji, vor veni ele, eu sunt, încă, în concediu, în liberele pentru viaţă, (mă-ntreb, doar, dacă le ştiu, dacă mi-am învăţat netrăirea). Sufletul e în zborul (re)găsirii de primăvară, lumina se arde-n felinare şi ziua se creşte.
Vezi cum se aprinde întunericul, tot mai târziu, tot mai mult !?
La banca noastră, tată, e tot mai linişte. Se mai trezeşte un ciripit, când şi când, adus de o adiere de vânt, de seară.
E dimineaţa amurgului şi paşii minţii scârţie...
02.03.2017, ora 16,07’
-->
Comentarii
multumesc din suflet voua tuturor, o seara/noapte binecuvantata, Marius
Stimate prieten Iulian Marius, din suflet pentru suflet, felicitări!
Iar alergi printre cuvinte
Cu gândul la cele sfinte...