E primăvară afară. Tu ai văzut ce frumos e...
acolo, dincolo? Toate se cântă, se înfloresc. Eu am obosit aşteptarea. Nu ştiu să-nţeleg timpul ăsta.
Îmi spuneai că vrei să fi liber, să zbori. Totdeauna sau niciodată nu te-am oprit, ţi-am lăsat cerul. Tu n-ai văzut că eu n-am aripi?
Primăvara mea nu e acum, degeaba îmi bubuie pieptul cum trag muncitorii cu picamărul în pereţi. Sunt doar un casier ce vinde sau încasează iluziile sau visele celorlalţi şi mai trebuie să şi zâmbesc.
Cât de forţat e totul, în jur, de viteza cu care se circulă...
Se schimbă (de)corul pe scena unei vieţi fără un timp anume.
Să ştii că la naştere eu am avut o inimă, (nu sufletul), sufletul eşti tu şi nu sunt rău cum nici bun nu sunt, nici dur sau altfel...
Sunt eu cu legăturile astea rupte de lumea cu sforile înnodate pe trup.
22.03.2017, ora 13,07’
-->
Comentarii