Picuri se-nalţă, se cad din cer.
S-au trezit din zorii de noapte să-mi aducă Sufletul mai aproape. Nu vorbeşte, doar se priveşte prin fereastră şi dor_
ul înlănţuie clipele.
E linişte.
Liniştea aceea conectată în locul acela cu bătăi zduncinate de cioburi de inima. Sunt liber şi azi sau ocupat sunt...
cu aşteptarea. Mă plimb, de la un capăt la altul, în cămara cu vise, mai sorb din cafeaua de ieri pregătită şi rotocoale de fum se ridică odată cu timpul.
Niciun timp nu e prea devreme sau prea târziu pentru el. El n-are timp, doar eu îi măsor clipele. Le-a crescut părul prea mult sau nu. E în acea perioada în care se zboară pe maluri de vise, se-nnoată în adânc cu aripi despletite, se curge, se strânge, se dor, se dăinuie, se iubesc...
04.04.2017, ora 11,00’
-->
Comentarii