Scrisoarea a CCX-a

Scrisoarea a CCX-a 
(GV)

Şi dacă ar fi să-mi spui, să-mi spui ceva să nu mă doară, nici ceara de pe buze şi nici dorul, oceanul vis, din visul ce înconjoară, în şanţul proaspăt iarba, sau ogorul ! Să-mi spui de vrei să-mi fii lăstar, sau zbateri, o toamnă ce-i ascunsă în tăceri, cuvinte goale, roduri de pe coapse,făptaşul vis, ascuns în primăveri ! Să fii de vrei o tigvă ce topeşte, iubirea din culoarea răzvrătită, o piatră-n paşii grei a fericirii, să ne oprim în zarea regăsită. Eu sunt un vis şi pragul mi-e curat, sunt exilat iubito în astă lume, povestea mea-icuvântul nefurat, cuvântul poartă însă al tău nume. Sunt gând-iubire, aşa mi se pare, aveam un suflet care mă avea, te sărutam în vis şi-n joia mare, doar aşteptând iertarea ce cădea. Eram copac în dor de neclintire, un univers pe cale să se ducă, nu mă simţeam nici colţ de nemurire, nici veşnicia care ne usucă. Eram atât, un ţărm de vis, tăcerea, tu mi-erai versrămas în mine dor, eu rugă, închinare, poate vrerea, rămasul vis ... tu sfânt locuitor.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
Acum 10 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean imperiul purpurei sub brumă (cybersonet MLXXXVII)
Acum 11 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 26 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->