Scrisoarea a CCXI-a
(GV)
Clădesc prin rugă mângâierea, să o trimit, din vremuri în cerul tău nemărginit, unde au început nisnsorile.
Un gând de al meu te va ajunge cu siguranţă, pentru că îţi seamănă ţie viscol de vară şi izvorului pe care l-am făcut fântână, să adape şi străinii şi să ştii ce este fericirea. Oare ce? Fericirea este fuga noastră spre neant, o cufundare în zări, care ne aduce visuri la viaţă, sau cerul care face pomană aerul ca să îi respirăm răsuflarea, în frumuseţea care stă în el. Fericirea este doar o clipă de delir, în mireasma pe care o respirăm, pentru că dacă ar fi prea multă ne-ar ucide, iar dacă s-ar sfârşi am uita-o. Nu pot, iubito, să o stăvilesc în mine, pentu că povara ei mă ţine zgribulit când trupul mi-este afară, doar rana îmi este spălată şi iertată. Nu îmi voi irosi rugile în altare spunându-ţi o poveste fără sfârşit şi nici nu îmi voi înalţa zborul într-o închipuire a vieţii care ne îndeamnă, ci voi lăsa doar atât să fii istoria mea, născând trăiri cu palmele în şoapta liniştii, care s-a dedicat bătăilor inimii, în tăcerea mea care urlă şi petrece întinderea de stele, semn că ai fost şi te-am trăit.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii